Recent, în atenția publicului s-au aflat două cazuri privind violența împotriva minorilor, unul dintre ele având un final tragic. În ambele cazuri Avocatul Poporului pentru drepturile copilului s-a sesizat din oficiu și monitorizează examinarea acestora de către organele de poliție.

Pe 11 iunie curent, în sectorul Buiucani, municipiul Chișinău, patru tinere au agresat fizic o adolescentă în plină stradă, trei dintre ele fiind minore, cu vârstele cuprinse între 15-16 ani[1]. O situație similară a avut loc și în luna februarie curent.

În al doilea caz, cu final trafic, înregistrat în sectorul Botanica, o minoră a fost găsită în stare inconștientă în preajma unei construcții neutilizate, presupunându-se că a căzut de pe acoperișul acestuia[2].

În mod evident Avocatul Poporului pentru drepturile copilului condamnă orice manifestare de violență intre minori, precum și împotriva lor, și reiterează necesitatea implementării eficiente a mecanismelor de protecție împotriva oricăror abuzuri în privința copiilor.

Ombudsmanul Copilului apreciază numeroasele inițiative ale actorilor guvernamentali și non-guvernamentali pentru a preveni și a răspunde la violența împotriva copiilor, dar atenționează că acestea s-au dovedit  a fi  insuficiente. Atitudinile și practicile sociale și culturale răspândite acceptă violența. Impactul măsurilor luate este limitat de lipsa de cunoștințe, date și înțelegere a gravității fenomenului violenței împotriva copiilor și a cauzelor sale fundamentale, prin eforturi reactive care se concentrează mai degrabă pe simptome și consecințe decât pe cauze și prin strategii care sunt mai degrabă fragmentate decât integrate. Resursele alocate pentru soluționarea problemei sunt inadecvate.

Maia Bănărescu face referire la Comentariului General nr. 13 (2011) a Comitentului ONU pentru drepturile copilului privind Dreptul copilului de a fi liber de orice formă de violență, în care se menționează că abordarea și eliminarea prevalenței și a incidenței pe scară amplă a violenței împotriva copiilor este o obligație a statelor părți în temeiul Convenției ONU cu privire la drepturile copilului. Asigurarea și promovarea drepturilor fundamentale ale copiilor la respectarea demnității lor umane și a integrității fizice și psihologice, prin prevenirea tuturor formelor de violență, este esențială pentru promovarea întregului set de drepturi ale copilului din Convenție.

Ombudsmanul reiterează că doar un mediu de creștere a copilului, respectuos și de susținere, fără violență, sprijină realizarea personalității copilului și favorizează dezvoltarea unei societăți cu cetățenilor responsabili, care contribuie mai amplu și activ în dezvoltarea comunității și a societății. Este cunoscut că copiii care nu au experimentat violență și care se dezvoltă într-un mod sănătos au mai puține șanse să acționeze violent, atât în copilărie, cât și când devin adulți. Prevenirea violenței într-o generație reduce probabilitatea acestea în următoarea generație.

Statul trebuie să stabilească standarde naționale pentru bunăstarea, sănătatea și dezvoltarea copiilor, întrucât asigurarea acestor condiții este scopul final al îngrijirii și protecției copiilor. Sunt necesare definiții juridice operaționale clare ale diferitelor forme de violență prezentate în articolul 19 a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, pentru a interzice orice formă de violență în toate mediile. Rolul adulților responsabili de copii este crucial în toate încercările de a reacționa și preveni în mod corespunzător violența, asigurându-se că măsurile nu exacerbează violența prin adoptarea unei abordări punitive și folosind violența împotriva violenței.

Comitentul ONU pentru drepturile copilului, prin prisma Comentariului General nr. 13 (2011), reiterează că investigația cazurilor de violență, indiferent dacă este raportată de copil, de un reprezentant sau de o parte terță, trebuie să fie întreprinsă de profesioniști calificați, care au beneficiat de o formare cuprinzătoare specifică rolului și necesită o abordare bazată pe drepturile copilului și sensibilă la copil. Procedurile de investigație riguroase, dar sensibile la copii, vor ajuta la asigurarea identificării corecte a violenței și vor oferi dovezi pentru proceduri administrative, civile, de protecție a copilului și penale. Trebuie acordată o atenție deosebită pentru a evita supunerea copilului la un prejudiciu suplimentar prin procesul anchetei. În acest scop, toate părțile sunt obligate să invite și să acorde importanța cuvenită opiniilor copilului.

Avocatul Poporului pentru drepturile copilului susține că tratamentul este unul dintre numeroasele servicii necesare pentru promovarea recuperării fizice și psihologice și a reintegrării sociale pentru copiii care au suferit violență și trebuie să aibă loc „într-un mediu care favorizează sănătatea, respectul de sine și demnitatea copilului” în conformitate cu  art. 39 al Convenției ONU cu privire la drepturile copilului. În acest sens, trebuie să se acorde atenție: invitării și acordării greutății cuvenite opiniilor copilului, siguranței copilului, influențelor previzibile ale intervențiilor potențiale asupra bunăstării, sănătății și dezvoltării pe termen lung a copilului. La identificarea abuzului pot fi necesare servicii și asistență medicală, de sănătate mintală, sociale și juridice, precum și servicii de supraveghere pe termen mai lung. O gamă completă de servicii, inclusiv ședințe de grup familial și alte practici similare, ar trebui să fie puse la dispoziție. De asemenea, sunt necesare servicii și tratament pentru autorii violenței, în special pentru copiii care au comis violența. Copiii care sunt agresivi față de ceilalți copii au fost deseori privați de o familie grijulie și de un mediu comunitar. Aceștia trebuie considerați ca victime ale condițiilor lor de creștere a copilului, care îi îmbibă cu frustrare, ură și agresivitate. Măsurile educaționale trebuie să aibă prioritate și să fie direcționate pentru a-și îmbunătăți atitudinile, competențele și comportamentele pro-sociale. În același timp, condițiile de viață ale acestor copii trebuie examinate pentru a le promova îngrijirea și susținerea și a celorlalți copii din familie și vecinătate. În ceea ce privește copiii care își fac rău, se recunoaște că acest lucru este un rezultat al suferinței psihologice severe și poate fi rezultatul violenței celorlalți. Autovătămarea nu trebuie criminalizată. Intervențiile trebuie să fie de sprijin și în niciun fel punitive.

În orice moment al implicării judiciare și în toate cazurile, trebuie respectat procesul corespunzător. În special, protecția și dezvoltarea în continuare a copilului și interesul său superior (și interesul superior al altor copii în cazul în care există riscul ca autorul să recidiveze) trebuie să formeze scopul principal al luării deciziilor, având în vedere cea mai puțin intruzivă intervenție, astfel cum justifică circumstanțele.

Avocatul Poporului pentru drepturile copilului reamintește tuturor actorilor implicați în procesul de soluționare a cazurilor de conflict că aceștia trebuie să aplice  proceduri de intervenție corecte și adecvate, astfel încât să nu afecteze și mai mult demnitatea copiilor, ca ei să nu fie persecutați și victimizați, să fie protejați împotriva oricăror discursuri de ură.

Ombudsmanul Copilului urmărește cu atenție modul în care sunt mediatizate cazurile cu implicarea copiilor și atestă încălcarea dreptului la viață privată, deminitatea umană și interesele persoanele, de către reprezentanții media și organelor de urmărire penală. Maia Bănărescu atrage atenția asupra importanței respectării reputației copilului indiferent de comportamentul copilului, fapta comisă și/sau statutul copilului. În context sunt menționate prevederile art. 16 din Convenția ONU cu privire la dreptului copilului care stipulează că „Nici un copil nu va fi supus unei imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa sa privată, în familia sa, în domiciliul său ori în corespondenţa sa, precum şi nici unui fel de atac ilegal la onoarea şi reputația sa. Copilul are dreptul la protecția garantată de lege împotriva unor astfel de imixtiuni sau atacuri”. De asemenea, sunt relevante și normele Legii 338/1994 privind drepturile copilului și Legea nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal.

Respectiv, analizând cadrul legal specificat supra și racordându-l la situația fetiței care a căzut în gol și la mesajele prezentate de către reprezentanții organelor de poliție, Ombudsmanul Copilului specifică că nici un agent public nu trebuie să ofere publicului informații care ar denigra imaginea copilului indiferent de interesul care îl poate prezenta publicului. Prevederile Convenției Europene a Drepturilor în art. 8 garantează viața privată a persoanei care deși implică o marja de intervenție a statului, această este una destul restrânsă în raport cu respectarea drepturilor copilului. Astfel, copiii trebuie să beneficieze de marjă practic absolută de respectarea a vieții private și identității acestora.

Corespunzător, nici un tip de informați care nu se referă la cele concrete asupra cazului nu pot fi divulgate publicului. De asemenea, este recomandabil ca informația cu privire la copii să fie prezentată dozat, să cuprindă detalii stricte la caz care nu ar denigra sau atinge într-un fel imaginea copilului.Astfel, făcând trimitere la Comentariul General nr. 14 (2013) cu privire la interesul superior al copilului,  Avocatul Poporului pentru drepturile copilului menționează că în orice situații agenții statului urmează să aprecieze interesul superior al copilului în raport cu fiecare acțiune pe care o întreprinde statul. Divulgarea informațiilor cu privire la anumite riscuri în educația copilului sau  vicii ale copilului urmează a foi tratate în calitate de informație sensibilă  care necesită o diligență sporită din partea statului.

În situația cazurilor enunțate reprezentanții autorităților nu ar trebui să admită  divulgarea de informații sensibile publicului cu privire la comportamentul victimei pentru a-și ascunde propriile carențe în activitate. Standardele internaționale obligă statul să întreprindă acțiuni în prevenire, primordial celor post-factum care de obicei implică de obicei anumite situații conflictuale care de obicei sunt contrare drepturilor copilului.      

Avocatul Poporului menționează că unele subiecte apărute în mass-media privind cazurile de violență menționate sunt însoțite cu imagini  video, în care cu lux de amănunte se văd clar acțiunile violente. Evident că, aceste imagini fac mai atractive știrile,  dar au un impact negativ asupra altor minori care le urmăresc și totodată prezintă victima în stare umilitoare.

În opinia Ombudsmanului Copilului,  astfel de prezentări a știrilor încalcă flagrant prevederile Codului deontologic în care se spune că „jurnalistul tratează cu deosebită acuratețe informația colectată despre copii, asigurându-se că publicarea unei atare informații nu va avea consecințe negative (sentimente de frică, suferință etc.) asupra acestora. Jurnalistul protejează identitatea copiilor implicați în evenimente cu conotație negativă (accidente, infracțiuni, dispute familiale, sinucideri, violență și abuz de orice fel etc.), inclusiv ca martori. Înregistrările audio/video și fotografiile trebuie modificate, pentru protejarea identității copiilor. Fac excepție situațiile în care identificarea copiilor este de interes public și cele în care jurnalistul acționează în interesul superior al copilului, cu sau fără acordul părinților sau al tutorilor”.

[1] https://tv8.md/2021/06/14/video-bataie-la-buiucani-o-minora-a-fost-lovita-cu-pumnii-si-picioarele-de-catre-patru-adolescente/

[2]   https://protv.md/actualitate/o-minora-gasita-inconstienta-intr-un-parc-din-capitala-ce-spune-politia—2570210.html