La 1 decembrie 2022, Avocatul Poporului, Ceslav Panico, a solicitat Curții Constituționale exercitarea controlului constituționalității cuvântului „locomotorii” din conținutul art. 213 alin. (3) al Codului de procedură civilă,  precum și a redacției alin. (1¹) al art. 216 din Codul de procedură civilă, în măsură în care nu este prevăzută posibilitatea audierii martorului persoană cu dizabilități prin intermediul videoconferinței la sediul unei alte instituții decît cele prevăzute în lege, cum ar fi, instituției de asistență socială sau la sediul autorității tutelare, etc.

La originea sesizării a stat adresarea Centrului pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități prin care a susținut că prevederile respective din Codul de procedură civilă restrânge dreptul persoanelor cu dizabilități de a participa în ședința de judecată prin intermediul videoconferinței.

Ombudsmanul a notat că pe acest caz Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității a emis Avizulul consultativ din 14 martie 2022, prin care a constatat că prevederile respective sunt discriminatorii^[1].

Alineatul (3) al articolului 213 din Codul de procedură civilă instituie posibilitatea participantului care  nu  se  poate  prezenta  la  ședința  de  judecată  de a  solicita  să  fie  audiat  prin intermediul  videoconferinței. Tratamentul  mai puțin favorabil  se manifestă prin  neadmiterea  participării  la  ședințele  de  judecată  prin  intermediul videoconferinței a participanților cu dizabilități, alta decât cea locomotorie, în cazul în  care  acesta  nu  se  poate  prezenta  fizic  la  ședință.

Ombudsmanul  susține că prin aceste prevederi nu se acordă o acomodare  rezonabilă a  necesităților  tuturor  persoanelor  cu dizabilități  care  au  calitate  de  participant  la  proces,  indiferent  de  forma  de dizabilitate,  pentru  a  le  oferi  posibilitatea  să  fie  audiați  pin  intermediul videoconferinței. 

Prevederile alin. (1¹) din art. 216 din Codul de procedură civilă îngrădesc dreptul persoanelor cu dizabilități  –  martori într-un proces civil să  fie audiați prin intermediul videoconferinţei, într-o altă instituție decât la biroul notarial, la sediul organului de probaţiune sau biroul executorului judecătoresc. Persoanele cu dizabilități, care din cauza inaccesibilității infrastructurii  relevante, locului  de  trai în  mediul  rural, nivelului  scăzut de  venituri, precum și a  altor  împrejurări,  nu pot să se prezinte la sediul instanței de judecată pentru a depune mărturiile într-un  proces civil, se află  într-o  poziție  defavorabilă, deoarece  tratamentul  instituit  de  prevederea  normativă,  deși este  una  neutră, dezavantajează aceste persoane.

Deși are un scop legitim, această practică poate genera consecințe  nefavorabile  pentru  persoana  cu  dizabilități, deoarece  din  cauza vulnerabilității  este pusă într-o  situație  defavorabilă  pentru că audierea la biroul notarial sau al  executorului judecătoresc ar prevedea anumite costuri, pe care persoana cu  dizabilități  ar fi  în  dificultate  a  le  suporta. 

Autorul consideră că  cerințele  prevăzute  de  art.  216  alin.  (11)  din Codul  de  procedură  civilă  ar putea fi  realizate și la sediul organelor de asistență socială și al autorității tutelare sau  la  oricare  altă  entitate  care   dispune  de  dotări  tehnice corespunzătoare  și  poate  să  asigure  identificarea  martorului.  

Avocatul Poporului notează că Pandemia de COVID-19 a avut un impact negativ și asupra exercitării dreptului la un proces echitabil. Comunicarea directă a justițiabililor cu sistemul judiciar a fost dificilă, cum ar fi, din cauza amânării examinării anumitor categorii de cauze, modificări ale termenelor etc. O soluție alternativă pentru ședințele de judecată, a fost utilizarea sistemelor de videoconferință.  Anume aceasta a servit drept un catalizator puternic ce a accelerat procesul de digitalizare al actului de înfăptuire a justiției, precum gestionarea audierilor de la distanță.

Ombudsmanul consideră că cadrul normativ național care acordă posibilitatea participanților la proces de a fi audiați prin intermediul videoconferinţei trebuie să fie eficient, clar  și accesibil pentru toți justițiabilii, mai ales pentru cei din grupurile vulnerabile.

Avocatul Poporului consideră că tehnologia informației ar trebui să fie un instrument sau un mijloc de îmbunătățire a administrării justiției, de a facilita accesul justițiabililor la instanțe și de a consolida garanțiile prevăzute la articolul 6 din CEDO.

În acest sens, Avocatul Poporului susține  că statul trebuie să întreprindă măsuri de incluziune socială în toate domeniile, inclusiv ajustări de ordin procedural în domeniul justiţiei în vederea admiterii la proces în regim de videoconferință a tuturor categoriilor de participanți.

În concluzie, Ombudsmanul a susținut că din moment ce statul a oferit un beneficiu prin asigurarea accesului la justiție prin videoconferințe acesta trebuie asigurat tuturor persoanelor, indiferent de statut. Or, nesocotirea acestui standard ar putea echivala cu încălcarea dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

[1] http://egalitate.md/wp-content/uploads/2016/04/Aviz-art.-213-si-216-CPC_votat.pdf