Problema exploatării copiilor prin muncă rămâne actuală atât pe plan internațional, cât și național. Protejarea copiilor prin exploatare prin muncă a devenit stringentă în ultima perioadă când condițiile economice a țărilor în curs de dezvoltare a scăzut drastic, iar dependența de forța ieftină de muncă a crescut considerabil.

Convenția cu privirea la drepturile copilului (ratificată la 25 februarie 1993 de către Republica Moldova) stipulează că Guvernul trebuie să protejeze copii de muncile care sunt periculoase și pot dăuna vieții sau sănătății acestora.

Avocatul Poporului pentru drepturile copilului, Maia Bănărescu, afirmă că deși Convenția protejează copii de expunerea la munci forțate și periculoase nu există nicio prevedere prin care să interzică părinților/reprezentanților legali de a atrage copii la muncă, pentru a-i ajuta la treburi casnice, cu excepția cazurilor când munca pe care o fac copii să nu afecteze sănătatea, securitatea, să corespundă vârstei și să dezvolte deprinderile pentru integrarea în societate.

O altă prevedere importantă stipulată de Convenție este faptul că munca copiilor nici într-un caz nu trebuie să prejudicieze alte drepturi ale copiilor precum dreptul la educație sau odihnă.

O problemă a societății contemporane este servitutea/sclavia, pe care mulți o consideră depășită. Cu toate acestea, această formă de abuz se mai întâlnește în rândurile societății moderne și este una acută cu referință la copii. Astfel, la acest capitol este pertinentă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care în cauza Siliadin c. Franţei a stabilit că nicio persoană, în special, copiii care sunt într-o dependență majoră de maturi, nu trebuie să fie supuși unor astfel de practici. De asemenea, Curtea evidențiază faptul că deja simpla imposibilitate a copilului de a decide singur „dorește el sau nu să facă munca dată sau măcar timpul care el îl poate atribui muncii date”, reprezintă o încălcare gravă a valorilor democratice stabilite.

Realitățile Republicii Moldova arată că există mari dubii privind respectarea drepturilor copilului în cazul prezenței acestora la muncile agricole sezoniere sau la îngrijirea animalelor. Organizația Internațională a Muncii, în actele sale directoare, a stabilit concret tipul muncilor și timpul pentru acestea în care pot fi antrenați copii. Legislația națională (Codul muncii, Codul penal, Codul Contravențional) prevede condițiile în care copii pot fi atrași la muncă și sancțiunile care sunt aplicate pentru nerespectarea acestor condiții.

La etapa actuală, în Republica Moldova mulți copii, depinzând de părinții lor, nu pot să riposteze la obligațiunile la care sunt supuși, acestea depășind limitele puterilor lor. În această situație statul, în baza obligațiunilor internaționale pe care le are, trebuie să asigură ca niciun copil să nu fie implicat în munci care nu sunt oportune vârstei și dezvoltării acestuia, indiferent dacă acestea sunt de natură familială sau comercială.      

În scopul prevenirii fenomenului exploatării copiilor prin muncă, precum și în contextul vacanței de vară, Ombudsmanul Copilului a făcut un demers către Inspectoratul Național al Muncii prin care solicită verificarea respectării prevederilor legale de către agenții economici la care  sunt angajați copiii.

Totodată, Maia Bănărescu se adresează părinților/ reprezentanților legali și agenților economici să respecte prevederile legale privind munca copiilor, să le asigure securitatea vieții și sănătății, precum și să respecte și alte drepturi, cum ar fi dreptul la odihnă, participarea la activități de recreare și dezvoltare, conform principiilor de vârstă.