Multe răspunsuri ale guvernelor la COVID-19 au avut efecte devastatoare asupra persoanelor aflate în sărăcie, a declarat Philip Alston, raportorul special al ONU pentru sărăcie extremă și drepturile omului. „În pofida schimbărilor politice de anvergură și a pachetelor uriașe de sprijin financiar, cei mai vulnerabili au fost limitați sau excluși”.

„Politicile multor state reflectă o filozofie socială a darwinismului care prioritizează interesele economice ale celor mai bogați, în timp ce fac puțin pentru cei care muncesc din greu prestând servicii esențiale sau pentru cei fără surse de existență”, a spus Alston.

„Aceasta este o criză care afectează în mod disproporționat persoanele sărace, care au mai mare probabilitate de a avea complicații de sănătate, locuiesc în locuințe aglomerate, nu dispun de resurse pentru a rămâne acasă pentru perioade îndelungate și muncesc la locuri de muncă cu salarii mici, ceea ce îi impune să aleagă între a-și risca sănătatea sau a-și pierde venitul, a declarat Alston. „Ignorând în totalitate obligațiile sale morale, majoritatea statelor fac prea puțin pentru a-i proteja pe cei mai vulnerabili la această pandemie.”

„Guvernele încetează orice activitate în state fără să depună un efort minim pentru a se asigura că oamenii pot depăși criza”, a spus Alston. „Mulți zi de zi trăiesc în sărăcie, fără economii sau rezerve de alimente. Și, desigur, persoanele fără adăpost pur și simplu nu au casă ca să poată rămâne acasă. ”

„În timp ce unele state au luat măsuri importante, cum ar fi plățile directe în numerar, suspendarea evacuărilor și acoperirea/asigurarea salariilor angajaților, în mare parte, măsurile de suport au fost complet inadecvate, iar persoanele cele mai vulnerabile au fost neglijate. Acest lucru este crud, inuman și autodistructiv, deoarece îi obligă să continue să lucreze în condiții nesigure, punând în pericol sănătatea tuturor. ”

În pofida existenței opțiunilor alternative, multe state continuă să țină persoane vulnerabile în închisori și centre de detenție pentru migranți în condiții aglomerate și fără asistență medicală adecvată. Pentru unii aceasta va însemna condamnare la moarte.

De asemenea, COVID-19 a scos la suprafață inegalitățile dramatice dintre țări. „În timp ce în unele state se observă o aplatizare a curbei, coronavirusul este pregătit să facă ravagii în țările mai sărace. Statele bogate ar trebui să sprijine direct guvernele care au nevoie de ajutor, să suspende sau să anuleze datoria externă și să înceteze monopolizarea echipamentelor medicale și testelor la coronavirus ”, a spus Alston.

„Această pandemie a demonstrat falimentul sistemelor de asistență socială în multe țări”, a menționat Alston. „În timp ce unele guverne au adoptat măsuri de anvergură, respinse anterior ca nerealiste, majoritatea programelor conțin măsuri de scurtă durată, prin care mai degrabă se câștigă timp, dar care nu vin să soluționeze provocările imense care vor continua în viitor. Acum este momentul reformelor structurale profunde care vor proteja populațiile în ansamblu și vor spori rezistența în fața unui viitor incert ”, a adăugat el.

https://www.ohchr.org/EN/NewsEvents/Pages/DisplayNews.aspx?NewsID=25815&LangID=E